continuare de la “Se numeau Tanti”

Baba Catrina era mai batrana ca lumea arata ca o femeie de la tara, purta basma in loc de clasicul par pus pe bigudiuri , era garbovita, vorbea greu si nu ne dadea niciodata nimic. Era urata si rea ca vrajitoarea din Hansel si Gretel si avea un copil mare care statea mereu in casa si se legana in fata geamului pentru ca era bolnav. Ea era cea de care fugeam, pe care fantezia noastra o ridica la cele mai inalte grade malefice, pe care o consideram vrajitoare si de atingerea careia ne era frica.

Scrisa de Andra

Dezvoltasem povesti potrivit carora ar manca copii si de fiecare data cand iesea in fata blocului cu haragul ei mare de fasole ca sa “Ni rupa chicioarele” cum ne ameninta, fugeam mancand pamantul de frica sa nu ne atinga cu batul ei si sa ne transforme in copii ciudati care se leagana la ferestre. Asta era un adevar general acceptat, era clar ca baiatul ei fusese obraznic si Baba il potolise pe veci. Acum nu mai putea sa bata mingea in fata geamului ei de la parter, nu putea sa tipe ca noi adunarea sau sa se joace de-a Cerbul de Aur lalaind cat il tinea gura asa cum lalaiam noi in fiecare seara langa geamul masterei.

Intr-o zi nu stiu cum ne-a venit idea sa ii facem ceva rau ca sa o pedepsim pentru ca ura copii. Ne tot gandeam dar nu prea stiam ce, si cum atunci cand ai 6-7 ani cum aveam majoritatea dintre noi ti se pare o rautate groaznica sa jignesti pe cineva, noi am rupt o oaie dintr-un caiet si eu, care eram deja in clasa a doua am scris cu litere de tipar “ESTI O VRAJITOARE REA CAR SI-A VRAJITORIT BATATUL CA SA NU FACA GALAGIE”, cu greselile de rigoare datorate emotiilor pe care fapta mareata mi le provoca. Apoi am chibzuit impreuna ce sa facem.

Unii spuneau sa bagam foaia pe geamul deschis ca sa o gaseasca baiatul ei, altii sa o lasam in cutia postala si in sfarsit, eu voiam sa o bagam pe sub usa ridicata putin de la sol si fara prag. Eu sunt mai mare si eu am scris, asa ca o bagam pe sub usa, asa cum vreau eu, ca la geam ne vede si de pe cutia postala poate sa ne ia amprentele si sa vada cine suntem, asa ca intr-o secunda, cat ceilalti inca se certau, am fugit si am strecurat foaia pe sub usa babei.

Cand fapta fusese implinita am fugit in sus pe scari, pana la mine la patru unde am stat si ne-am sfatuit. Ne-am adus acum aminte ca si foaia avea amprente si ne era frica, sigur se duce la politie si ne baga la inchisoare. Ba nu se duce, ca afla politia ca e vrajitoare si tata lu’ Alina de la doi e politist si o baga pe ea la inchisoare. Oricum, intr-un final, mai mult de frica sa iesim afara (trebuia sa trecem prin fata usii ei) ne-am carat fiecare pe acasa sa ne uitam la desene si sa ne asteptam parintii.

Cand am auzit cheia in broasca am iesit in fata usii si am strigat vesela “Ce mi-ai adus?”. Mama venea dintr-o delegatie cu valiza dupa ea si era… cam suparata. In mana cu care descuiase tinea putin mototolita FOAIA. Pe spatele ei, cu litere caligrafiate in cerneala neagra tatal meu scrisese cu cateva luni inainte:

Caiet de citire

al elevei

Andra-Maria Albota

Clasa a II-a A

Tags: Joc si Joaca // Add Comment »