Si era bine :)
Felicitari Ela, ai castigat o carte de povesti 
…Cand eram mica, sor-mea, Ana, a avut de cele mai multe ori grija de mine. Imi aminteste constant cat de mult puteam sa plang, pentru ca nu vroiam sa intru in casa. Preferam sa stau murdara, in fata sau in spatele blocului. Si era bine.
Cand eram mica imi placea sa mananc boabe de cafea, pe furis, iar apoi beam multa apa si nu intelegeam de ce nu ma simteam ca de obicei. Mancam paine cu zahar, uneori, si zaharul cubic ascuns de parinti. Mai preferam Cavit, laptele praf (singurul lapte preferat, de altfel) si iaurtul.
Mergeam la bunica, dar nu stiam sa fac diferenta intre o rata si o gasca si nici intre o vrabie si o randunica. Imi placea sa stau cu fundul intr-o caciula de oaie, priveam Strumfii si faceam inghetata din pamantul adunat din santier.
Basmul meu preferat era unul mai putin cunoscut, legat de un fierar si iubita lui urcata pe luna. Mi se citea Marin Sorescu, iar replica din “Iona” am invatat-o de nici nu mai stiu cand.
Cand era mica aveam genunchii loviti mai mereu, eram slaba slaba si reuseam sa stric cele mai multe jucarii. Am avut chiar si masina mea de spalat si propriul carucior cu care mai plimbam copiii mai mici. Si era bine …
Scrisa de Ela
-ro.png)
Eh, pishtimocii astia… Eu cand eram mic ma uitam la desenele cu Mihaela, la “lekă noș deța”, mancam ciocolata chinezeasca (d-aia in ambalaj rosu cu scris auriu) si ascultam povestile cu Cartea Junglei, Robin Hood si Calatoriile lui Guliver (varianta cenzurata, cu doar 3 capitole). A, si beam nechezol facut de ai mei
(Banuiesc ca erai si atunci, ca si acum, la fel de blonda ca si puiul din prim plan
)