Ma numesc Rodica Puscasu si am o minunata fetita de 3 ani, a carei imaginatie depaseste orice limita. Cu toate acestea, va voi impartasi una dintre amintirile mele, o intamplare petrecuta in copilaria mea, in timpul regimului comunist.

Parintii mei nu aveau posibilitati  mari, aveam doar strictul necesar, nu ne permiteam mai multe…doar ca NU vazusem portocale pana la varsta de 7 ani…atunci cand, un unchi care venise de la rusi, ne-a adus un kilogram de portocale. Nu stiam cum se mananca portocalele, asa ca, in timp ce parintii mei isi intretineau oaspetele, eu m-am asezat strategic sub masa si, la sugestia fratelui mai mic, mi-am bagat portocala intreaga in gura (cu tot cu coaja).

Era destul de mare, insa m-am chinuit pana cand am reusit…m-am bucurat…apoi am realizat ca aveam o problema: nu mai puteam sa o scot… iar in casa, mama servea invitatii cu cozonac si tuica, nu era momentul ca eu sa ies de sub masa cu portocala intreaga in gura si sa ii fac de rusine… asa ca o ora mi-a luat sa scap de acel chin. Ma dureau maxilare groaznic.

Dar am invatat ca, atunci cand te intalnesti cu ceva nou, trebuie sa cercetezi, sa intrebi… nu sa te avanti de unul singur.

Acum, fetita mea, Alexandra, are deja 3 ani si isi desface singura portocalele. Un singur lucru am invatat-o:  sa nu rada niciodata de copiii sarmani.

Rodica Puscasu

Tags: Intamplari // Add Comment »