Apolonia cea cu marmelada
Cand eram mica aveam o carte foarte draga cu povesti. Se numea “Povesti la telefon”. Atat de fantastic de frumoase erau acele povesti incat si acum, dupa ce am citit multe carti inca ma mir si ma minunez. Era o poveste despre un om care vroia sa atinga nasul oamenilor, isi trecea totul intr-un carnetel si cea mai mare dorinta a lui ar fi fost sa atinga nasul imparatului. Sau despre un oras unde toate lucrurile incepeau cu litera “S”. Si tot asa numai nebunii, pline insa de talc.
Dintre ele o poveste care m-a fascinat si de care mi-am amitit de multe ori in viata apoi, este povestea despre Apolonia cea cu marmelada. Era la un moment dat o doamna care facea o marmelada extrem de gustoasa. Atat de gustoasa incat a ajuns renumita peste mari si tari. Veneau la ea persoane de toate felurile si de peste tot sa o roage sa-i faca marmelada. Si Apolonia, fiindca era o dulceata de femeie, zambea si le indeplinea la toti rugamintile.
O data insa a venit la ea o batranica saraca ce nu avea de nici unele, care a rugat-o sa-i faca si ei marmelada. Dar, fiindca nu avusese bani de fructe, gasise pe jos niste coji de castane, din acelea verzi si tepoase cum vezi pe jos toamna, sa-i faca din ele. Apolonia s-a mirat la inceput insa dupa aceea a incercat si i-a facut o mermelada delicioasa 
Cred ca putem face ceva bun din orice
-ro.png)
MMM… m s-a facut pofta ;;)
Cartea este minunata. Si mie mi-a placut foarte mult. Eu o am si acum si ii citesc acele povestioare fetitei mele.
As vrea foarte mult sa se mai scrie povesti din acestea, sau sa se reediteze cele mai frumoase, cum sunt povestile la telefon
Superba carte – am avut-o si eu in copilarie si mi-as dori mult s-o recitesc. Nu prea cred ca am sanse.
Liviu, eu o am, daca vrei sa citim o data din ea imi spui
Multumesc frumos pentru raspuns.
Ma gandeam ca poate scanam niste carti si ni le trimitem unii altora – fiind vorba de un schimb intre persoane particulare, pentru uz privat, fara tam-tam, cred ca nici macar nu-i o ilegalitate, sau o fi, da’ mai mica.
Zic si eu, nu dau cu toporu’
Sigur
O sa vin cu o propunere concreta 
Desigur, unde exista solutii exista si probleme sau invers, nu mai stiu.
O idee ne da rabinul din Seinfeld:
Rabbi: Elaine, often times in life there are problems, and just as often there are solutions.
Elaine: Yeah, I suppose.