Bunica facea mereu placinte proaspete. Ma asteptau aburinde pe masa alaturi de unt si de laptele cu cacao. Imi placea sa pun pe ele bucati mari de unt si sa il privesc cum se topeste, cum lichidul galben si gras se prelinge in toate cotloanele placintei. Abia apoi incepeam sa le mananc – cand ma asiguram ca am toate sansele sa ma murdaresc.

Dupa masa, cand bunica ma punea sa strang masa si sa duc placintele in camara, gaseam laptele proaspat fiert. Pus pe podeaua rece din camara, laptele isi forma molcom acoperisul de smantana grasa. Stiam ca nu am voie, stiam ca bunica putea si sa planga de suparare ca iar “mi-am inmuiat degetele murdare in laptele bun!”, stiam ca ar fi corect sa il impart si cu altii, dar eram acolo, in camara intunecata, singura. Doar eu si laptele imbracat in smantana sa.

Si atunci, cedand de fiecare data tentatiei, bagam cu atentie degetul in mijlocul oalei si trageam afara bogata smantana. Se incolacea pe degetul meu, se rupea sub propria ei greutate, picura pe podea si reuseam sa o mananc doar dupa ce imi lasa o dara vinovata pe barbie.

Cand ieseam din camara bunica ma privea acuzator, cu mainile in solduri: “Iar te-ai bagat in lapte?” Murmuram un “nu” nehotarat si incercam sa trec de bunica spre gradina. Ea isi desfacea bratele, ma oprea si imi stergea cu coltul sortului laptele de pe barbie. Apoi imi dadea drumul tacuta.

Cred ca de multe ori a zambit in urma mea.

Scrisa de Ama

Tags: Senzatii Placute // Add Comment »