Pisica din vis
Am 20 de ani si port pijamale cu pisici.
Multa lume probabil, ar ridica, dubitativ, o spranceana, citind propozitia de mai sus. Insa este adevarul. Putina lume stie despre ce vorbesc. Sau ce vreau sa spun, pe langa sensul concret si banal. Si nimeni nu stie cine este pisica din vis.
Povestea incepe in clasa I, pe cand purtam uniforme in patratele albastre, decorate cu manecute din dantela, apretate saptamanal de mama. Manecile erau rigide, insa albul nu era niciodata patat de cerneala care aproape intotdeauna imi colora degetele. Erau vremurile in care alergam printre banci si purtam vesnic la mine batistute cu desene viu colorate.
Sfarsitul clasei I insa a adus ceva nou. Ca premiu, printre altele, mi-a fost inmanata prima carte pe care urma sa o citesc, si anume “Pisica din vis”. Desi continea mai multe povestioare, printre care unele deja cunoscute, cartea aceea nu a fost o simpla initiere in lectura. Cu toate ca imaginatia mea era bogata inca de la o varsta frageda, aceasta spori, citind micutele povesti ilustrate, care ma faceau sa vad mai mult in ce se afla in jurul meu.
Inventam jocuri noi, pe care le jucam singura, sau le dezvaluiam copiilor din fata blocului. Cream nestemate din pietre culese de pe jos sau globuri prezicatoare din capacele din cristal care odata apartineau sticlutelor de parfum. Construiam castele din carton sau monstri din nisip ud. Si, cand venea acasa, mama trebuia sa stranga esarfele insirate in sufragerie, care pana la momentul acela, erau ascunzisuri secrete. Secretele ascunse ajungeau fie inapoi in cutia ei cu bijuterii, fie la gunoi.
Chiar daca era un simplu drum pana la magazinul de peste drum, il transformam intr-o adevarata aventura, la urma careia ma intorceam acasa cu un colt din paine deja mancat, in cazul in care aceasta era calda. Norii aveau o anume forma, vantul batea intr-un fel pentru mine.
In afara dezvoltarii unui mic univers egoist, am invatat sa visez. Si desi a trecut demult varsta jocurilor, a aventurilor si a petelor de cerneala, nu am uitat nici acum sa visez.
Am 20 de ani si port pijamale cu pisici. Si ce daca? Eu sunt pisica din vis 
Scrisa de Ioana (Katzy)
-ro.png)
frumoase amintiri … uneori tindem sa uitam asemenea momente si clipe poate simple pentru unii dar acestea sunt acele mici ticuri care dau vietii culoare
si eu port pijamale cu ursuleti, pisici si catei.
am 25 de ani si imi aleg pijamale de la raionul de copii (ma ajuta si inaltimea:)), dupa dragalesenia desenelor
poate povesteste Gia aventurile noastre cu pijamalele cu ursuleti
Am 20 de ani si nu port pijamale
Eu am si o pereche de ciorapei negri,care pe talpa au pictat cu vopsea elastica alba pernutele din talpile pisicutelor.Cand ii incalt stiu sigur ca voi cadea doar in picioare.Am si batistute,o esarfa,o brosa,papucei si …trei pisici,un motanel,alte doua aristocrate.
Iar cand eram mica pe langa cele enumerate de tine mai lipeam pe unchii petalele unei flori a cari denumire n=o stiu.Imi mai era rusine sa ma dezbrac in fata televizorului,crezand ca personajele din ecran ma vad…asa cum si eu le vedeam pe ele.
Da, ideana, stiu floarea de care zici. Si eu facam la fel