Amintire scrisa pentru Concursul de Craciun, voteaz-o daca iti place! 

Cu siguranta cu totii ne amintim cu emotie de Craciunul din copilarie. Eu simt si acum parfumul cozonacilor calzi facuti de bunica si mirosul intepator al vinului fiert pe soba de bunicul. Bradul era impodobit in camera de la strada ca sa se vada frumos iar noi ne furisam toata ziua ca sa mancam bomboanele de pom.

Aveam cativa anisori si nu-l mai vazusem pe Mos Craciun iar mama mi-a promis ca anul asta va veni. Si asa a fost. In ajunul Craciunului ne-am strans cu totii langa brad si dupa usa, prin geam am vazut o silueta mare rosie. A aparut apoi in prag un mos batran cu barba alba, cu voce groasa ca a bunicului meu… dar apropo, el unde o fi ?

In fine eram atat de emotionata pentru ca stiam ca trebuie sa-i spun o poezie, sa nu cumva sa ma incurc, dar totul a fost perfect. Mosul m-a felicitat, a spus ca stie ca am fost o fetita cuminte asa ca mi-a adus in dar jucarii. Prima, pe care nu am sa o uit niciodata a fost mingea rosu cu galben, apoi alte cateva jucarii si niste hainute. Mosul a plecat. Eu am ramas sa descopar jucariile pe care le primisem. Apoi a venit si bunicul care fusese in gradina. I-am spus ca are vocea ca lui Mos Craciun si a inceput sa rada.

A fost o seara de neuitat.

Amintire scrisa de Laura Ciobotaru pentru Concursul de Craciun, participa si tu!

Tags: Oameni fascinanti // Add Comment »