Mai de mult mergeam la o prietena la tara, in Curtea de Arges. Avea acolo o Bunica si un Bunic, o vacuta – Joiana, un cal, Mircea, purcelusi si multe gaini. Avea o casa frumoasa cu cires in curte si o camara cu multe bunatati – unele necomestibile cum erau faina si graul, altele comestibile si bune cum erau dulceturile, painea si niste bomboane bune cu miere.

Era acolo in Curtea de Arges un islaz unde mergeau vacutele la pascut. Unde mergeam si noi sa ne zbenguim. Era o pajiste maaaaaaaaaare, cat vedeai cu ochii, cu fan ce vara era cosit si adunat in capite. Mai incolo de pajiste era si o paduce ca in povesti cu copaci inalti, cu stejari, fagi, mesteceni, cu luminisuri si… cel mai important, cu ciresi salbatici

Am fost intr-o zi sa ne plimbam pe acolo, am invatat sa si calaresc, m-am urmat un pic pe Mircea care cred ca nici nu m-a simtit pe spate ca a continuat sa pasca linistit, am urmarit lacuste si… am descoperit ciresi cu cirese amare. Adica micute, negre si duuuulci-amarui O minune. Am cules atunci o gramada si am mancat cu prietena mea, am adus si acasa pentru Bunica sa faca dulceata.

A fost o zi cu mult soare din care cateva raze mi-au ramas si acum in suflet

Scrisa de Gia

Tags: Intamplari // Add Comment »