Ca si a multora dintre cei “mari”(eu am 24 de ani:), copilaria mea a fost si este presarata de amintiri vesele si triste. Spun “si este” pentru ca si acum copilul din mine face minuni…

Sunt o fire melancolica si de cele mai multe ori introvertita si uneori ma gandesc la copilarie ca la ceva fantastic care a fost si ar putea sa mai fie… Asta pentru ca am avut o copilarie fericita, cu parinti grijulii si frati care ma “ajutau” la sotii, nu ca as fi fost tare sotioasa, dar eu eram genul de copil care “tacea si facea”; nu-mi placea sa fac valva pentru orice lucru, considerand ca e mai interesant sa se afle dupa ce il fac….

Asa ca m-am hotarat, fiind printre cei mai mari, sa fac impreuna cu surorile mele, dar fara sa stie parintii (oricum, era o surpriza:), intalniri literare! Si asta nu pentru ca ma nascusem pentru arta, ci ca sa le dau ocupatie surorilor mele care erau tare sotioase, mama putea, astfel, sa lucreze linistita.

Ceea ce m-a frapat a fost faptul ca ele au acceptat si chiar le-a placut! La aceste “intalniri’ – care aveau loc in sufragerie – le citeam de obicei poezii (care, ulterior, erau invatate pe de rost – de ele), povestiri, intamplari amuzante, glume, iar fiecare isi avea aportul ei, intalnirile noastre devenind dezbateri literare! (am uitat sa specific ca eu aveam aproximativ 14 ani, iar ele 9, 7 si respectiv 5 ani). Lucrul acesta a durat toata vara, urmand ca ele sa isi aprofundeze noile cunostinte la scoala…:)

Am povestit aceasta intamplare deoarece una dintre surorile mele mi-a spus, recent, ca tare ar mai dori o intalnire literara! M-am bucurat ca inca nu a uitat “efortul” meu de a le tine cuminti si, mai ales, de a le “cultiva”. Oricum, efortul meu a fost rasplatit si de laudele mamei care nu au intarziat sa vina, mama fiind cea care stia sa ma aprecieze chiar si cand eram foarte nemultumita de mine.

Acum, culmea ironiei, sunt profesoara (de doi ani) de limba romana si am “intalniri literare” cu elevi prea putin interesati de limba si literatura romana… Stiam eu ce stiam, cred ca asta e intuitia…

Scrisa de Lidia, castigatoare a concursului bookblog.ro de 1 iunie

Tags: Intamplari // Add Comment »