Amintire scrisa pentru Concursul de Craciun, voteaz-o daca iti place! 

In ultimile zile vremea de afara s-a racit simtitor. Ma pregateam sa ies din cladirea facultatii, incheindu-mi geaca „pana sus” si legandu-mi fularul la gat. De cele mai multe ori nu obisnuiesc sa port manusi, pentru ca am mainile calde indiferent de temperatura.

Ciorchini de lumina si culoare impodobeau rondul de la Piata Romana. Simteam cum frigul imi patrunde prin piele, prin suflet, si o usoara amorteala imi lega incheieturile. Respirand adanc, mi-am dat seama ca miroase „a iarna”.

Pasind printre straini, imi aminteam de emotia iernilor copilariei.

De saniusul din parc, de hainele pe care le purtam, atat de multe si groase, incat abia ma puteam misca. De zapada care, in ciuda multitudinii hainelor, tot imi ajungea pana la piele. De anii in care am racit groaznic, pentru ca mancam zapada.

De bradul din sufragerie, cu miros imbatator, puternic, ca de balsam. De beteala stralucitoare, sub care ma ascundeam, uitandu-ma la „Nightmare before Christmas” in timp ce o asteptam pe mama de la serviciu, pentru a impodobi uriasul brad.

De imaginea lui Mos Craciun, intotdeauna noua, insa intotdeauna acceasi. Si dezamagirea pe care o simteam cand nu reuseam sa-l prind dupa ce imi lasa cadourile, dar nici nu-l vedeam pe fereastra, cum zboara cu sania catre alti copii.

In copilarie, iarna a avut o aura deosebita pentru fiecare din noi.

Lumina beculetelor, clopoteii, dulciurile, mirosul de coji de portocala sau zapada sclipitoare sunt cateva dintre franturile de amintiri care ne aduc melancolie in suflet. Si, desi lumea adultilor ne sufoca in masura ce ne indepartam de inocenta copilariei, aceste amintiri pastreaza vesnic un loc in mintea noastra, alaturi de aroma vinului fiert, cu scortisoara.

Si, privind pe geamul troleului cu care ma intorceam acasa, un zambet a reusit sa mi se strecoare pe chip. E iarna..

Amintire scrisa de Ioana Dorojan pentru Concursul de Craciun, participa si tu!

Tags: Ganduri Simple // 2 Comments »