Florile de cires noaptea
Ador noaptea! Cu toate colturile ei intunecate, cu toate sunetele ciudate prin care te invaluie, cu tot vantul care sufla printre crengile copacilor si cu toata dezolarea strazilor uitate de lume. Am avut un sentiment ciudat azi, cand am simtit in nari primavara si mirosul de flori umede de cires.
Brusc, am simtit ca ma ridic la viata, ca pulsez energie si ca VREAU sa ma adancesc in intunericul strazilor prost luminate. E ceva familiar in ele, e ceva ce imi aduce aminte de copilarie, cand stateam pe ulita satului, cu ceilalti copii, in asteptarea noptii.
Atunci era momentul prielnic sa realizezi cum te cuprinde linistea si cum te invaluie ciudatenia naturii. Nimic nu e mai inaltator decat vantul care sufla a paguba printre crengile abia inflorite. Iti da senzatia ca te avanti intr-un necunoscut famiiar, in care te-ai topi de placere.
Singur pe strada, te toropeste senzatia unui deja vu, care ti-a dat o imensa placere la un moment dat. Strada semiluminata, vantul sufland la urechi si mirosul de..nou in nari, sub obladuirea linistii noptii. Ce alt moment ti-ai putea alege sa renasti, daca nu asta?
Scrisa de Ramona Crangasu
-ro.png)
Imi vine iute prin minte un alt moment in care ne putem alege sa renastem. si nu o data, ci de mii de ori. Dar nu ma avant sa-ti vorbesc despre el. Are insa si noaptea primavarii un sarm aparte. Un deja-vu general, un miros ametitor de bine, de mult si prea mult bine…
Eu ador dimineaţa. Habar n-am de ce, dar atunci razele de soare jucăuşe din fereastră mă bucură nespus.
Dar…
cred că încerc să mă bucur şi de noapte…
Mie mai imi place si cand bae vantul prin florile de cires,imediat se asterne neaua lor pe jos,e un alt fel de zapada,calda si mirositoare.