Dor de bunici
Bunicii in ochi de copil sunt ceva neexplicat, sunt acolo, undeva departe
sunt vacantele de vara lungi, cand timpul iti este infasurat in zece ani de viata;
sunt piersicile zemoase oprite numai tie de o mana tremuranda;
sunt cei ce nu te grabesc sa cresti atunci cand te ajuta cu nasturii, fermoarul or sireturile.
Sunt povestile cu ”a fost o data ca niciodata” spuse la culcare care nu se sfarsesc nicicind .
Sunt cei ce-ti cumpara acadele, seminte, abtibilduri, cutitul lui Rahan;
sunt vasele spalate atunci cand e randul tau;
sunt cadourile cumparate cand mama iti zice ca n-ai nevoie de ele ;
sunt cei care ajung la botez , la graduare, la nunta, cu trei ore inainte, caci vor un loc de unde sa poata vedea totul;
Bunicii sunt desenul tau abstract de la cinci ani, inramat si pus pe perete in sufragerie;
bunicii sunt banii strecurati in buzunar inainte de ziua mamei;
sunt lacrima oprita pe obraz atunci cand e intrebat:
”cum de n-ai nici un copil? bunico ?”
-ro.png)
Bunica de acum 30 de ani …
Ochelarii pusi pe nas, cartea de romana in fata si o dictare in vacanta,
Piersica zemoasa data drept recompensa fiindca am rezolvat rapid problema la matematica
Cea cu care am mers prima data la biserica si de la care am invatat cele mai importante rugaciuni, sarbatori si traditii,
Cea care ma strigau de la balcon sa vin la mamaliguta calda cu branza,
Papusa din carpa, pictata cu creion chimic, pe care o tin minte si acum.
Chipul luminos zambind din albumul de poze…
Bunica mea absolvise Notre Dame,si nu mai am acum afla intrebarea ce nu-mi da pace: ce materii si ce cunostinte au invatat fetele in acele timpuri.De ce aceasta obsesie,pentru ca bunica imi linia chenarul filei din caiet fara…rigla.Si cand o intrebam cu poate cu mana sa traga o linie perfect dreapta imi spunea ca a capatat aceasta indemanare la Notre Dame.Stia sa ne faca jucarii din plus,sa invarte trei mingi fara sa scape vreuna din cele doua maini si multe multe altele
Dor imi este de bunici,infinit dor.