Am tinut sa specific ca este vorba de copilaria mea din cauza jocurilor pe care le-am practicat dar pe care n-am reusit sa le avansez la sporturi olimpice din motive de comitetul de parinti.

Sariturile din leagan la groapa cu nisip, campionatul interblocuri la prastie si cornete cu ace de gamalie in varf, prins pe dupa tufe pe sub geamul vecinilor, prins pe bara, prins prin copaci cand mai trageam cu coada ochiului la chiloteii cu ursuleti ai lu’ vecina – cateva jocuri care ne-au cam prins vreme de 10 ani pana cand au aparut si fetele, moment in care am trecut brusc la flori, fete sau baieti-filme-artisti sau cantareti.

Fetele astea…

Ma infioram tot cand ma atingeam de umarul ei, stateam unul langa celalalt, era prietena mea, ce daca ea nu stia? Who cares, baietii chitzaiau amuzati ca niste catari in calduri, anii au trecut si noi tot mai chitzaim de caldura. Ne spalam de 2 ori pe zi chiar si pe picioare si dupa urechi altfel nu ne apropiam de fete. Poate doar de flori sau baieti. Ne pieptanam de ziceai ca ne-a lins vaca si tot ea ne-a facut cararea.

Sticlutza incheia seara cand pupam fetele de le luau toti dracii, le pupam frantuzeste doar cei care n-aveam carii, ne stiam, restul romaneste sau alta natie muta, adica fara limba. A doua zi veneau cu strugurel in poseta, dar ce mai conteaza, important era ca veneau.

Fotbal in primul rand

Bineinteles ca fotbalul era ceva special, aveam tot ce ne trebuie, minge, echipament, porti, teren, basca puneam mainile in fata la o lovitura libera ca sa dam mai multa veridicitate jocului sau poate ne lua cineva drept seniori.

N-a fost asa, nici acum nu suntem luati de seniori, dupa 25 ani de Alexandre Dumas tatal, fiul si Sfantul Duh. Cei care dadeau suspansul si oftica jocurilor erau vecinii care s-au dus mama, militari, unii in Rai altii in Iad in functie de injuraturile si blestemele pe care le foloseau impotriva noastra si de intonatie.

Jocurile copilariei mele

Unele s-au prins, altele au trecut pe langa noi ca vantul si ca gandul… negru. Ne amintim cu drag de vecinii nostri, oriunde ar fi. Au fost enorm de multe jocuri fabricate de noi si asta a dat farmecul copilariei mele. Lapte-gros, biza, 9 caramizi, banda, jocuri de carti care se terminau invariabil pe frigiderul vecinei de la 3, frigider care-si astepta clientul, dupa cum ne spunea doamna, cred ca si azi mai asteapta dar nu mai are cine sa-l vanda.

Zilele de vara erau lungi dar am stiut intotdeauna sa le facem frumoase.

Scrisa de Costiman

Tags: Joc si Joaca // 1 Comment »