Cavalerii florii de cires
Poate ca acest post ar trebui sa fie manifestul blogului de fata 
Ciresarii a fost primul roman pe care l-am citit. Ma obisnuisem cu povestile citite pe sarite, din carte in carte si mi se parea ciudat sa citesc o poveste asa de lunga o data, o poveste cat o carte intrega. Dupa aceea am vazut ca mai sunt inca patru volume si chiar ma speriasem. Mama incerca sa ma convinga sa citesc si mi-a pus “Cavalerii florii de cires” in mana. Stiu ca la inceput am lasat-o si am fugit in alta camera, Mama a venit dupa mine si a inceput sa-mi explice cat este de important sa incep sa citesc.
Asa ca am ascultat-o si am incercat. Primele pagini mi s-au parut dificile, greu de urmarit, insa apoi i-am cunoscut pe toti Ciresarii si m-am atasat mult de ei
Daca imi mai aduc bine aminte numele lor, erau – Tic, Maria, Laura, Lucia, Victor, Ionel, Ursu si Dan. Am scapat pe cineva? Iar cartile erau: Cavalerii florii de cires, Castelul fetei in alb, Roata norocului, Aripi de zapada si Drum bun, ciresari. Stiu ca am citit cartuliile alea pe fiecare de cate 5 ori si nu m-am impacat niciodata cu ideea ca sunt doar 5, fiindca ma imprietenisem cu Ciresarii si as fi vrut sa-i mai vad. Insa au ramas undeva si se pare ca aici e un loc unde i-as regasi
Adolescenti, prietenie, aventuri, oameni, munti, dorinte, mare, secrete, tot ce poate fi mai frumos pentru un copil
-ro.png)
Ai uitat de a sasea carte…care de fapt din cate imi aduc aminte e prima din serie (…sau asa am citit-o eu
: Teroarea neagra.
Si totusi preferata o sa ramana Castelul fetei in alb….
andreea, m-ai speriat
credeam ca mai e o carte cu ciresarii pe care nu am citit-o 
acum am cautat pe net si am vazut ca “teroarea neagra” e numele initial al volumului “cavalerii florii de cires”
mai era tot asa un nume initial si “teroarea neagra” pt volumul denumit anterior “aripi de zapada”
si mie imi place cel mai mult “castelul fetei in alb”
Dap, am vazut si eu ca asa e ….dar Aripi de zapada se numea initiat Teroarea alba, nu tot Teroarea neagra.
Acum ca tot mi-am adus aminte…tare cred ca o sa caut pe-acasa Castelul fetei in alb….sper sa o mai gasesc
asa e, mi-a scapat, teroarea alba este, ca zapada
si eu as mai citi cartile o data, sunt curioasa cum le vad acum
scuze, i-ai uitat pe Lucia si Ionel.
Laura apare doar in “Castelul fetei in alb” si putin in “Drum bun, Ciresari”.
abia acum am descoperit aces blog.
Aoleooo ce am facut… Trebuie sa recitesc cartile
Am incurcat-o pe Lucia, blonda ironica si rece cu o oarecare Laura, iar de Ionel uitasem, rusine 
Merci de atentionare Andreea 