Simti ca inca nu te-ai facut om mare pe deplin? Ca mai e o parte din tine care viseaza sa zboare? Crezi ca daca arunci pe tine cu praf de zane chiar vei zbura? E adevarat. De aceea concursul asta e pentru tine.
Trimite in perioada 1-25 februarie pe gia@cherrytales.ro o amintire din copilarie despre ceva ce ai invatat atunci si poti castiga un pachet de doua carti pentru copilul din tine – Peter Pan si Peter Pan in Grădina Kensington.
Copilaria nu ne-a dat numai stari de vis ci si invataminte pretioase pentru viata de adult de acum. Hai sa revedem impreuna care sunt acelea – pot fi sfaturile parintilor, ale bunicilor, poate fi o experienta, o carte, un desen animat, un indemn al unui prieten mai mare sau al unui profesor. Poate fi vorba despre oricine care ti-a spus ce, de ce sau cum sa faci ceva intr-o anumita situatie. Daca nu iti amintesti ceva anume, sau in plus, spune-ne si ce ai invata pe copilul tau mai departe, din ceea ce stii acum.
Toate amintirile vor aparea aici, pe cherrytales.ro, locul nostru de joaca.
Asteptam asadar invatamintele primite sau de oferit pe care le ai, pana pe 25 februarie pe gia@cherrytales.ro si spiritul lui Peter Pan poate zbura pana la tine.
Mult succes!
* Castigatorii vor fi anuntati pana pe 1 martie
** Felicitari castigatorilor (castigatoarelor) acestea sunt: Angelica Delean, Claudia Groza, Dana Mihaila, Lidia Duciuc, Luciana Codreanu, Mirabela Nichitean si Rodica Puscasu. Va mai asteptam si altadata cu amintiri!
Ofera de Craciun un Cadou personalizat pentru copilul tau, un copil care ti-e drag sau un prieten bun ce are inca suflet de copil
ecartipersonalizate.ro vine cu un nou concept de carte – acestea se pot adresa direct celui care le va primi, pentru un plus de mirare si bucurie, facandu-l parte din poveste.
Trimite pana vineri 18 decembrie o amintire din copilarie ce se petrecea in perioada Craciunului sau o poveste scrisa de tine pe gia@cherrytales.ro si poti castiga una din cele 5 carti oferite de ecartipersonalizate.ro Noi vom posta aici amintirile si povestile voastre, iar cele mai emotionante si calde dintre ele vor primi una dintre cartile personalizate: Poveste de Craciun, Prietenul meu Codrut, In imparatia povestilor, Un prieten adevarat sau Un cadou special.
Vom avea si cate un premiu special, o scrisoare din partea lui Mos Craciun, de asemenea personalizata, pentru acele amintiri sau povesti care vor primi cele mai multe stelute sau pentru cele mai interesante comentarii.
Dupa ce castigatorii vor fi alesi, ii vom anunta pe 19 decembrie, urmand ca acestia sa completeze formularele cu amanunte despre ei si prietenul caruia ii vor face cadoul, pentru ca apoi sa il primeasca pana in Ajun, prin posta, din partea ecartipersonalizate.ro
Asteptam asadar amintirile voastre de Craciun sau povestile pana pe 18 decembrie!
Mult succes!
PS: Pentru cine vrea sa trimita vestea mai departe, am facut si un afis digital
“…Crastaing nu imbatrinise. Nu ceea ce inseamna a imbatrani, nu acea prabusire a carnii in jurul parerii de rau ca s-a dus tineretea, nici acea impietrire a inimii in numele realismului. Nu, nu acest gen de imbatranire. Ramasese, pur si simplu, el insusi, fara varsta din start.”
Crastaing: “Nu va invidiez, intelegeti-ma bine, nu tin neaparat sa particip, nu apreciez cainosenia copilariei, bucuria aceea rautacioasa de haita din care e alcatuita comunitatea infantila, foamea neostoita de desfatare, pofta de prada, fericirea nediferentiata, plenitudinea monocelulara, amestecul de egoism frenetic si de supunere lasa in fata hoardei… nu, nu va invidiez pentru aceasta obscenitate, nu, ci as vrea sa resimt copilaria macar o data, doar o clipa sa ma smulga din desertul luciditati mele o mana intinsa, sa nu mai stiu, ci sa simt o data ce anume este nenorocita voastra copilarie!
As da orice, auziti, absolut orice, ca sa dobandesc macar o secunda din copilaria voastra! Sa resimt aceasta bucurie tampita! Aceasta ignoranta atat de densa! Acele dureri obtuze! Acea aptitudine de a trai pasiuni succesive si lepadari instantanee, de a uita la comanda, de a se cicatriza imediat! Uluitoarea lipsa de mobil! Betia prezentului! Constiinta pur digestiva! As da totul numai sa fiu, pret de o secunda, prost ca un copil! Sa ma bucur total de stupiditate!
Sa ma indop o data pentru totdeauna cu idiotenia inceputurilor si sa ma intorc la eul meu de adult simtind in sfarsit de ce anume m-am eliberat, de ce am reusit sa scap, ce anume a invins constiinta mea! Sa ma bucur de maturitatea mea, da, dar in deplina cunostinta de cauza!
Ce minunata trebuie sa fie o amintire din copilarie! Certitudinea unei copilarii invinse! Ce deplin trebuie sa fie omul care vine de unde sunteti voi! Cu toate tampeniile ramase in urma! Si ce prost te simti cand n-ai mirosit niciodata aceasta mireasma anume!
Ce putin existam, fara copilarie!”
…
“Sa stii ca sunt multi in situatia asta: amputati de copilaria lor, impinsi prea devreme in trenul ambitiei, programati inca din faza de ovul, operationali chiar din start, profesionisti inca din leagan, ii vedem in fruntea guvernelor, a Intreprinderilor Gigantice, a Laboratoarelor Monumentale, ale Bancilor Mondiale, ale Fondurilor Monetare, Gestionarii Abstractiunilor, Grangurii care administreaza Resurse Umane, “fara scrupule si stari sufletesti” si se mai si lauda cu asta! (…)
Fiinte reci calibrate in eprubeta, splendide animale sociale, n-au viata personala, ci destin! Repetenti la compunere, dar premianti la dizertatie! S-au infiintat si scoli speciale pentru ei! (…)
Sunt usor de schitat, nu sunt decat propria lor aparenta, au profilul ambitiilor lor, poza impusa de rolul pe care il joaca, barbati si femei care nu stiu decat ceea ce vor, adevarata mana cereasca pentru noi caricaturistii. Figuri fara chip! Cei mai subtili au niste mutre de ipocriti si adevarata bucurie a meseriei de caricaturist e sa le desenezi gandurile ascunse, stiind insa ca niciodata, niciodata trasaturile lor nu sunt alterate de aparitia vreunui sentiment” (…)
“Gresesti taticule, Crastaing nu e cum zici tu. Nu e nici bancher, nici…”
“Fiindca l-au gresit! Nu l-au golit complet. I-au lasat probabil o bucatica de inima, o ramasita de copilarie, un pic de gratuitate care se inversuneaza sa existe! Sunt o groaza in situatia lui. De fapt, imensa majoritate. Nu-i usor sa golesti complet un copil. Iar acest rest de omenie face din ei fiintele cele mai nenorocite de pe fata pamantului! Hai, ma Igor, uite-te bine la Craistag, nu vezi ca se sufoca, nu vezi ca intuieste ceva, ca e un nimeni si ca incearca sa se adune! A facut efortul sa sara afara din borcan si voi il lasati sa moara ca pestele pe uscat?” (…)
“Punandu-l sa faca si el compunerea?”
“Bineinteles! Si indopandu-l cu copilarie pana nu mai poate! Daruiti-i atatea amintiri pana da pe dinafara si sa se termine o data. Ghiftuiti-l!” (…) “Iar daca nu, atunci nu mai foloseste la nimic, pe bune! Si in fond, n-ai vrea sa ai parte de un prof ceva mai uman, putin mai vesel, nitel mai liber, o idee mai putin nebun, dar mult mai uschit?”
Daniel Pennac, Domnilor copii, Editura Univers, Colectia Cotidianul, 2006
“Subsemnatul, va aduc la cunostinta decizia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-Tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.
Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-ma cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificari etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti, fara bani, ura, barfa. Am aflat despre materialism ne-dialectic si mame denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului “Speranta”, navigand cu “Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: “Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL!…
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic – Arap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.
Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT!…
Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate si sa stau in bratele Lui Dumnezeu!…
Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati…
Eu vreau sa cresc MIC!…”
Seria de evenimente MOV (Mergi Oriunde Vrei), organizate de DaBuzz Events si Feeder.ro, reunite sub conceptul calatoriilor in timp si spatiu, debuteaza la Bucuresti pe 22 mai, cu petrecerea Raspiua.
Cei dornici sa regaseasca bucuriile simple si muzica chefurilor din anii ‘80-’90 sunt invitati la Raspiua, vineri, 22 mai, la orele 21.00, in Popa Nan nr. 82.
Daca viitorul ne desparte pentru ca fiecare si-l imagineaza in felul sau, trecutul ne leaga prin micile amanunte care ii dadeau farmec si consistenta. Evenimentul de pe 22 mai isi propune sa-i aduca impreuna pe cei care aveau bicicleta Pegas si jucau “Piua” si “Nu te supara frate” sau pe cei care faceau colectie cu surprizele de la guma Turbo.
Iar daca Revolutia i-a prins intr-a treia sau intr-a opta, asta cu siguranta nu conteaza, caci fiecare dintre ei isi aminteste cu un zambet strengar de aceleasi “nimicuri” din anii ‘80 si ‘90: eugenii, mileuri, Pepsi pe sub mana, tutungerie, Pif et Hercule, shopuri in valuta, Gala Desenului Animat, sireturi fosforescente, excursii la fabrica de paine, diapozitivele cu povesti si multe altele.
Insa ingredientul care ii va tine impreuna pana dimineata va fi, fara doar si poate, muzica. In ‘80 si ‘90 nu existau cluburi de minimal sau afterhours, exista un singur “club” in care se asculta orice: rock, hip&hop, r’n'b, soul sau techno. Soundul anilor copilariei si adolescentei generatiei de 25-35 sau 40 de ani va fi adus la viata, improspatat si livrat de unul dintre cei mai cunoscuti si apreciati DJ romani ai momentului.
Raspiua nu va fi doar o petrecere cu “varietati muzicale”, ci si cea mai buna ocazie de a completa un oracol, de a da dedicatii, de a vedea proiectii amuzante din anii copilariei fara griji. Va fi ocazia de a fredona piese de atunci, de a gusta eugenii, bombane cubaneze, mentosane si ciocolata cu rom de la Bacanie. Ocazia de a cumpara de la consignatie o pereche de blugi “conici” pe masura.
Raspiua este o petrecere cu multe straturi – ca o prajitura Krantz pe care copilul si adolescentul din noi o va redescoperi la fel de savuroasa.
Sunt asteptati sa guste din farmecul acelor zile visatorii, nostalgicii, dar mai ales invingatorii care tin la trecutul lor, pentru ca stiu ca acesta le-a creionat viitorul. Ii asteptam cu casetele lor cu muzica, cu poze din taberele de la Navodari si de la chefurile de atunci.
Biletele pentru evenimentul de vineri, 22 mai, ora 21.00, sunt disponibile la intrarea din Popa Nan 82 (o strada-nspre Hala Traian). Preţul unui bilet este de 15 RON şi oferă acces la programul întregii seri.
Mai multe despre eveniment pe Invita.ro – locul unde va puteti si anunta venirea
Pe cand eram in scoala primara incingeam niste meciuri de fotbal cum nici la Campionatele Mondiale nu vezi
Impreuna cu fratele meu, Claudiu si cu vecinii de cartier ne imparteam in 2 echipe si astfel aveau loc adevarate confruntari. Jucam pe postul de aparator central. “Stoper” in limbajul de specialitate.
Si aveam o deviza: “Mingea trece, omul nu”. Am reusit in scurt timp sa imi fac o reputatie de “rupator”. De jucator care evolueaza dur si faulteaza. Eu si acum cred ca exagerau ceilalti
Aceste competitii s-au pastrat multi ani la rand. Pana cand fiecare dintre noi a plecat incotro l-a dus viata. Am observat insa ceva. Astazi copiii se joaca altfel. Pe langa obsesia pentru jocuri pe calculatoare, nu prea le-a mai ramas nimic. Imi amintesc momentele in care jucam un fel de tenis cu piciorul intr-un patrat impartit in 4. Fiecare patratica simboliza o anumita functie. De la somer pana la director Jucam de asemenea, “Tara, tara vrem ostasi”. “De-a v-ati ascunselea” nici nu mai zic. Era la ordinea zilei.
Ce se intampla de fapt? Care e diferenta fundamentala dintre jocurile noastre si cele din prezent ? Eram noi mai naivi, mai putin pretentiosi? Sau eram pur si simplu mai fericiti si mai lipsiti de griji? Nu vi se pare ca astazi copiii vor sa se “maturizeze” mult mai repede?
Parca s-a schimbat si sistemul deodata. Se fac lectii de matematica inca de la gradinita! Intr-o zi am auzit de la un copil ca tocmai invatase cum sa calculeze radacini de nu stiu ce ordin. Pai in ritmul asta le baga si analiza matematica la gradinita!
Ciudat este ca in acest mod si lumea devine mult mai agitata, mai nervoasa. Irascibilitatea pune usor-usor stapanire pe societatea contemporana. Si asta pentru ca avem pretentia sa devenim cat mai repede “oameni mari” si sa fim tratati ca atare. Ce uitam insa este un lucru fundamental. Si anume ca a fi copil e un dar divin care cu greu poate fi egalat de orice altceva.
E darul pe care avem obligatia de a-l lasa mostenire generatiilor viitoare.
-ro.png)
