“Am crescut în Baia Mare, relativ aproape de centrul orașului. Sigur, în Baia Mare toate locurile-s relativ aproape de centrul orașului, dar ăsta nu-i un lucru rău, ba din contră. Peste drum de casa în care locuiam, se afla (se mai află și azi) o fabrica de confecții. Acolo muncea mama. Tot acolo, la chioșcul din curtea fabricii, demolat acum câțiva ani, venea aproape zi de zi o motoretă cu trei roți, cu o cutie mare din tablă în spate, din care ieșeau două tăvi cu savarine și două tăvi cu choux a la crème.

Era bătaie pe ele dar barem de două ori pe săptămână apucam ori savarine ori choux. Foarte rar și una și alta. Erau grozave, mult mai bune decât cele pe care le găsești azi în cofetării, de unde și concluzia că E-urile de acum 25-27 de ani erau muuult mai gustoase decât cele de azi.

Dacă se întâmpla ca mama să nu aibă vreme să coacă prăjituri ori plăcinte pentru noi (pe vremea aceea se lucra obligatoriu sâmbăta și uneori și duminica, eh, alte vremuri, altă producție, alt PIB), ne ducea în ziua liberă la Mara, la cofetăria de la etajul 1. Se urca prin exteriorul hotelului, pe o scară cu geamuri mari din sticlă. Găseai la Mara indiene și negrese, savarine și eclere, torturi și doboșuri, prăjituri cu nume de munți și creme cu margarină (să nu credeți că-s mulți aceia care folosesc untul azi, așa au învățat din generație în generație, așa merg mai departe).

Uneori, în loc de prăjitura de la Mara, părinții ne ofereau vata de zahăr, baloanele și trenulețul din parcul 23 August (așa se numea atunci, mă întreb cine mai știe de ce) urmate ori precedate, în funcție de răbdarea noastră, de mici cu muștar de la terasa din parc, bere pentru tata și sucuri cu gust de portocale pentru noi. Apoi, dacă eram cuminți, primeam câte o înghețată (mă fascina felul în care ieșea înghețata din mașinile vechi, vopsite în albastru) și tradiționala vizită la Zoo.”

(continuarea pe adihadean.ro)

Tags: Articole Speciale // Add Comment »