14 ca vine 16!
Adevarat este ca ce a fost in trecut, trecut ramane si nu-l mai poti readuce inapoi.
Ma scufund in amintirile mele de cand eram copil si imi vine in minte o sanie apoi un derdelush,un trenulet pe gheata… hei, sunt si eu pe acolo! un copil de 9 anisori!
Incet-incet mi se contureaza mai bine imaginea aceea.
De la simple flashuri, in minte mi se deruleaza secvente dintr-un film de mult uitat.
E adevarat ca nu are un inceput si un sfarsit, dar prinde esenta.
Esenta a ceea ce eram atunci, un copil jovial pus pe sotii, care statea cat era ziulica de mica (deh iarna se intuneca la 16) pe partie si striga de sub un fular gros : 14 ca trece 16!
Aveam cea mai mare sanie din zona (avea 3 locuri) insa nu-mi placea sa ma dau cu nimeni, iar ca Guest Star intotdeauna era mama sau tata pentru ca stiam ca la intoarcere cineva sigur cara dihania din fier. Dar de cele mai multe ori trebuia sa ma descurc, evident!
Cu fiecare iarna ce trecea, saniile se modernizau si ele, aveau un spate din puf pentru un comfort mai ridicat, deja erau la moda cele din plastic, viu colorate si usoare ca vantul.
Sania mea era la fel in fiecare iarna: o tona de fier si mult lemn. Ah da! Si o paturica rosie cu tzurtzuri! Doamneee, numai eu stiam de cate ori am pierdut patura aceea, insa nu ma lasam pana nu o gaseam si o gaseam ca eram ambitioasa tare! O gaseam ingropata sub zapada si o recunoasteam dupa franjurii pe care zapada nu apucase sa ii acopere.
Si ce ma mai ofticam atunci cand dupa un urcus destul de greu cu sania mamut, mama ce se afla in deal imi spunea ca distractia era gata, trebuia sa intru tam-nesam in casa si ce ma mai rugam de ea sa ma mai lase o data ca doar facusem atata efort sa urc dealul ala. Si mama mai venea o data sa ma ia in casa si inca o data… Pana cand veneam singura dardaind de frig, cu hainutele ude de la zapada, insa invingatoare ca i-am facut fata monstruletului meu imbracat in rosu.
Intram in casa cu fularul in mana si caciula intr-o parte cu fagaduieli pe care nu le indeplineam niciodata de gen:”mama, promit ca fac toate temele, promit ca pun fularul cum trebuie, numai lasa-ma inca putin afara!” insa mama ma stia ea prea bine…
Iarna urmatoare era la fel, posibil ca strigam mai tare “14 ca vine 16!”, poate ca rezistam mai bine la effort, insa nu sunt sigura de asta. Probabil ca aceste amanunte sunt uitate sau ratacite in coltul amintirilor. Cert e ca nu m-am mai dat de mult cu sania, iar in Bucuresti nu am cautat niciodata iarna un derdelus propice pentru continuarea unui obicei practicat cu drag in copilarie.
Acum, dupa mai bine de 10 ani am aceleasi replici iarna, cand vorbesc cu mama la telefon: da, mama, promit ca ma imbrac gros, ca port fularele de la tine, ca nu-mi pierd manusile pe unde apuc… evident ca port si caciula, nu se mai pune problema, numai da-mi acea perioada inapoi! Lasa-ma inca putin pe partie cu toti copiii aceia cu care am copilarit…
Scrisa de Tyeisha, castigatoare a concursului bookblog.ro de 1 iunie
-ro.png)
aveam un hummer de sanie, neinmatriculabila, de abia o taram, era ca naiba, in Suceava, locul meu de bastina erau nametii cat casa, asa ca de nervi am aruncat-o pe balcon si mi-am cumparat de banii de colinda saci de naylon.E drept ca pe atunci soselele nu aveau atatea gropi, prindeam viteza, frumos eram, oleaca de bataie stiam, ce mai, idolul fetitelor intre 4 si 7 ani.Era perfect!!!
Ce bune sunt povestile cu zapada pe caldura asta
Sa ne spui cu mergeai tu la colind
Cred ca era frumos acolo. Eu mergeam prin blocuri pe aici, pe la apartamente cu o prietena sau doua, cu cativa vecini. Intotdeauna mi-am dorit sa merg cu mai multi din casa in casa, si sa nu ne dea bani ci sa ne invite in casa si sa vorbim la un covrig si un pahar de vin 
cel mai inspaimantator era la bunici, la Vorona, unde cantau si dansau mascatii.Aia in costume de urs , capra, nu mascatii de astazi,te inconjurau si-ti cantau si dansau de le dadeai si camasa de pe tine numai sa te lase in pace.Cand colindam, primeam mere, nuci si colacei calzi, aproape niciodata bani.Fiind nepotul popii din sat, colaceii mei erau proaspeti!!!
Vorbesti serios? Pare un basm
Imi imaginez mascatii care se invarteau in jurul tau si te ameteau. Si mirosul de mere si zapada, se nuci si colacei calzi
Ce copilarie frumoasa 
cand eram mic visam cai verzi pe pereti, acu’ ar fi ceva cai verzisori si imi doresc mascati, covrigi si dans in zapada!!Dumnezeu sa ma mai inteleaga!